Anxietate de separare

În primele luni și ani de viață, copilul trece printr-o dezvoltare uriașă, atât fizică, cât și psihică, iar una dintre etapele prin care trec toți copiii este așa-numita anxietate de separare. Poate fi o perioadă foarte solicitantă pentru părinți, mai ales dacă până atunci copilul nu petrecuse timp cu altcineva decât cu persoana care îl îngrijea (de obicei mama) fără probleme, însă este o parte importantă a dezvoltării copilului și ar trebui să îi ieșim în întâmpinare ori de câte ori se poate. Ce este anxietatea de separare, când apare și cum o putem depăși?

Ce este anxietatea de separare

De îndată ce persoana care îl îngrijește dispare din câmpul vizual al copilului (fie că iese din casă, fie că merge doar în altă cameră), copilul crede că nu o va mai vedea niciodată și intră în stare de anxietate. În același timp, copilul vrea să exploreze împrejurimile (este mai mobil, de obicei începe deja să meargă în patru labe), dar ar trebui să se îndepărteze de mamă și astfel ajunge într-un conflict interior. Anxietatea de separare este un semn al unei dezvoltări sănătoase și al creării unei legături puternice între mamă și copil. Totuși, este o perioadă solicitantă, pe care nu trebuie să o subestimăm. 

Când apare anxietatea de separare

De la 6 luni, copilul deosebește fețele familiare de cele necunoscute și se atașează de persoana care îl îngrijește (cel mai adesea mama). Apoi, între luna a 7-a și a 8-a, apare anxietatea de separare, care, într-o măsură mai mare sau mai mică, poate persista până la vârsta de 3 ani a copilului sau poate apărea în valuri. Poate apărea chiar în jurul vârstei de 18 luni și apoi în jur de 2-2,5 ani. De asemenea, se poate manifesta după o situație stresantă mai mare, de exemplu începerea creșei/grupei de copii, nașterea unui frate sau mutarea într-un apartament/casă nouă. Nu sunt deloc rare nici cazurile în care anxietatea de separare continuă și după începerea grădiniței sau a școlii.

Manifestările anxietății de separare

Nu doar plânsul înseamnă că un copil trece prin anxietate de separare. Posibile manifestări sunt:

• plâns isteric la plecarea mamei,
• frica de persoane străine,
• incapacitatea de a adormi fără mamă,
• treziri nocturne frecvente sau coșmaruri,
• udarea patului,
• frica de întuneric,
• crize de furie,
• lipsa poftei de mâncare,
• copilul vrea să fie purtat mereu și se ascunde după mamă.

Cum depășim anxietatea de separare

Este necesar să îi oferim copilului timp, dragoste, înțelegere și, mai ales, contact, pentru ca anxietatea să se diminueze și să dispară treptat. 

• Începeți treptat să exersați separarea, lăsând copilul în grija, de exemplu, a bunicii, pentru perioade scurte; la început este suficientă chiar și o jumătate de oră.
• Jucați-vă de-a v-ați ascunselea - de exemplu, ascundeți fața în mâini și apoi apăreți.
• Despărțiți-vă întotdeauna de copil și spuneți-i unde mergeți și când vă întoarceți, apoi trebuie să respectați acest lucru.
• Creați un ritual de plecare împreună cu copilul.
• Copilul ar trebui să petreacă separarea într-un loc pe care îl cunoaște și în care se simte în siguranță.
• Nu lăsați copilul singur atunci când este bolnav sau flămând.
• Ieșiți des cu copilul printre oameni, pentru ca el să știe că există și alți oameni străini și că nu trebuie să se teamă de ei.  
• Nu grăbiți copilul; fiecare are nevoie de un timp diferit pentru schimbare.
• Este important ca și părintele să fie pregătit pentru separare. Copiii simt orice nesiguranță și reacționează imediat la ea. 

Unii părinți observă o anxietate de separare extremă, alții deloc. Contează foarte mult temperamentul copilului și atașamentul lui față de persoana care îl îngrijește, de aceea copiii nu pot fi comparați în acest sens. Este foarte important să nu certați copilul pentru comportamentul său, să nu îl lăsați să plângă singur, ci să îl sprijiniți și să îi acordați suficient timp pentru a trece prin anxietatea de separare așa cum are nevoie. 

Datorită informării de astăzi a părinților, această perioadă poate fi gestionată fără așteptări nerealiste și destul de liniștit. Dacă însă va fi mai tumultuoasă și solicitantă fizic, să știți că peste câteva luni veți privi înapoi cu drag la faptul că micuțul copil era lipit de voi și avea nevoie doar de timp și de brațele voastre.