Dezvoltarea psihomotorie 6-9 luni

Dezvoltarea psihomotorie în al treilea trimestru

Despre al treilea trimestru nu se scrie ușor, pentru că în dezvoltarea bebelușului este una dintre perioadele cele mai năvalnice ale evoluției. Descoperă spațiul și se poate deplasa singur. În al treilea trimestru ne detașăm întrucâtva de tabele și de privirea asupra dezvoltării lună de lună, pentru că bebelușul descoperă abilitățile individuale nu în mod tabelar, ci în funcție de ceea ce îi este mai la îndemână și de ceea ce îl interesează mai mult în acel moment. Avem acum un bebeluș în al doilea ridicat. Are peste jumătate de an, știe să privească deja mai mult în depărtare, începe să descopere existența spațiului. Începe să pivoteze - pășește cu un picior și se întoarce lateral, ca să ajungă la jucărie în jurul axei sale. Ar trebui să fie capabil să facă această abilitate în ambele sensuri. În perioada celui de-al treilea trimestru ar trebui să apară trei repere majore de dezvoltare - și ne vom uita puțin mai atent la ele.

Șezut oblic

Șezutul oblic precedă șezutul liber și prezența lui în dezvoltare este una dintre pietrele de temelie esențiale pentru târâre. Șezutului oblic îi precedă întoarcerea coordonată pe burtică. Prin coordonată înțelegem o întoarcere pe care copilul o poate opri în timpul mișcării și se poate întinde, de exemplu, după o jucărie pe care o are deasupra lui. Mai întâi apare șezutul oblic cu sprijin pe cot, mai târziu copilul se ridică în șezutul oblic înalt cu sprijin pe palmă. Șezutul oblic este o condiție pentru târâre, pentru că stabilește clar care membru va merge în sprijin și care va păși înainte.

Când să fiți atenți?

• Bebelușul face șezutul oblic doar pe o singură parte;
• bebelușul nu reușește să se ridice pe palmă și rămâne în șezut oblic cu sprijin pe cot;
• în șezutul oblic este instabil, cade.

Târâre

Despre târâre s-ar putea scrie eseuri întregi. Este un reper important pentru dezvoltare, mai ales pentru că este o mișcare simetrică, asemănătoare mersului, care coordonează implicarea mișcării alternative a membrelor superioare și inferioare. Copiii care târăsc își întăresc sistemul de stabilizare al coloanei și exersează sinergiile musculare necesare pentru mersul viitor. Târârea corectă arată așa: copilul se sprijină pe palme și genunchi și alternează membrele opuse. Piciorușele sunt așezate liber în spatele lui. Privind din spate, mișcările șoldurilor și ale umerilor ar trebui să fie simetrice pe ambele părți.

Și ce ziceți de alunecarea pe burtă, nu ține de dezvoltare?

Despre alunecarea pe burtă îmi place, cu puțină exagerare, să vorbesc ca despre un model de dezvoltare al pardoselii flotante. În prezent apare mai des la copii și, dacă este simetrică, nu afectează esențial dezvoltarea, dar nici nu îl motivează în vreun fel pe bebeluș să se ridice în sus și astfel să își întărească membrele și burtica. A te împinge pe o podea alunecoasă, fără rezistență, este totuși calea mai ușoară. Uneori apare așa-numita înotare ca de focă, ceea ce înseamnă că copilul se trage pe burtă cu ajutorul mâinilor, iar picioarele îi rămân întinse liber în spate. Acest model, de obicei, bebelușii îl abandonează de îndată ce găsesc o modalitate mai eficientă de mișcare. Alunecarea asimetrică este însă un mare semnal de alarmă. Nu apare din senin, ci este mereu rezultatul unei anumite asimetrii anterioare la bebeluș. Dacă mișcarea înainte este percepută de creierul bebelușului ca antrenament pentru mers, atunci alunecarea asimetrică este o mișcare înainte care antrenează mersul asimetric. Pe viitor, astfel de modele ar putea duce pur și simplu la faptul că va merge asimetric - un șold îl va roti mai mult spre interior, celălalt spre exterior, un picior va fi mult mai bun în sprijin, la fel și o mână. Alunecarea asimetrică trebuie abordată imediat ce apare, pentru că copilul nu are motivația să scape singur de ea - scopul lui nu este mișcarea simetrică, ci dorința de a ajunge la jucărie. Iar sugarului nu-i pasă în ce fel se întâmplă asta.

Statul în picioare

Știți când este copilul pregătit să descopere spațiul? În perioada drăgălașă în care aruncă obiecte de pe locuri mai înalte, cum ar fi căruciorul sau scaunul, și urmărește cu interes cum cad jos. Nu ne putem supăra pe copil pentru acest comportament, pentru că pur și simplu descoperă adâncimea spațiului, ca să fie pregătit să ajungă în poziția în picioare. Primul stat în picioare este, de regulă, nesigur și nu rareori bebelușul se târăște până la un sprijin potrivit și se trage de el în picioare cu ajutorul mâinilor. Primul stat în picioare adesea nu include pășirea înainte și nici piciorușele nu sunt așezate întotdeauna cum trebuie. Nu intrați în panică și dați-i copilului timp. Pe parcursul celui de-al treilea trimestru ar trebui să fie capabil să descopere pășirea și să stea deja pe tălpile picioarelor.

Când să fiți atenți?

• Dacă bebelușul se ridică doar cu un singur picior în pășire și nu reușește pe cealaltă parte.
• Dacă persistă poziționarea necorespunzătoare a piciorușelor (pe dosul labei piciorului, prea răsucite spre exterior...).
• Dacă bebelușul cade din picioare pe spate, „ca o placă”, pe spate.

Câteva cuvinte despre abilitățile care apar în al treilea trimestru, dar asupra cărora nu se pune un accent fizioterapeutic atât de mare:

Întoarcerea pe spate

Întoarcerea pe spate apare semnificativ mai târziu decât întoarcerea pe burtică. Pe de o parte, este o mișcare mult mai solicitantă coordonativ, dar necesită și anumite capacități intelectuale, coordonative și curaj din partea copilului. Copilul trebuie să conștientizeze că spațiul există și în spatele lui. Trebuie să fie sigur că poate opri oricând întoarcerea, dacă în spațiul din spatele lui apare ceva neașteptat și, nu în ultimul rând, nu trebuie să se teamă să pășească în spațiul necunoscut (nevăzut). Iar asta le ia timp multor copii mai precauți.

Șezutul liber independent

În șezutul independent bebelușul ajunge din șezutul oblic prin transferul centrului de greutate și relaxarea celuilalt membru superior. În momentul în care copilul se așază singur, de regulă are deja suficient antrenament al trunchiului din târât, ca să poată sta drept, fără spatele rotunjit. Nu așezăm copilul în șezut mai devreme decât se așază singur și pentru o perioadă mai lungă decât stă singur din propria voință sau decât este absolut necesar.

Vi se pare că sunt multe? Și toate acestea trebuie să se întâmple între lunile a 7-a și a 9-a - e mult de lucru! Iar până la mersul independent copilul mai are încă mult de parcurs. Și exact despre asta vă voi scrie data viitoare.