De ce copilul nu are nevoie de suzetă

Istoria suzetei merge până în Egiptul antic, iar forma actuală a căpătat-o abia în secolul al 19-lea. Suzeta este un ajutor de separare, adică un suzetă, care împarte părinții și bunicii în două tabere. Unii sunt opozanți absoluți, iar ceilalți nu-și pot imagina bebelușul fără suzetă. În zilele noastre tot mai mulți copii refuză suzeta, iar mulți părinți nu înțeleg de ce tocmai copilul lor nu o vrea. Pe de altă parte, există mulți părinți care nu vor să-i dea copilului lor suzetă, pentru că cred că nu are nevoie de ea și că vor reuși și fără. Care sunt motivele care îi descurajează pe părinți să cumpere o suzetă și de ce să se poată descurca fără ea?

De ce suzeta nu este un ajutor potrivit

Lactație mai scăzută, înțărcare timpurie, mușcat

Suzeta amână senzația de foame, ceea ce înseamnă că bebelușul se trezește la intervale mai lungi de timp, iar mamei îi scade astfel lactația. În același timp sugerea de la sân și de la suzetă este diferită (se mișcă altfel limba și gura) și poate avea ca rezultat nemulțumirea copilului la alăptare, înțărcarea timpurie ulterioară și trecerea de la alăptare la lapte praf. La copiii care au deja dințișori, suzeta poate provoca mușcarea mamelonului.

Nu reduce riscul de SIDS

Folosirea suzetei nu reduce riscul de SIDS, adică sindromul morții subite a sugarului, care apare la copiii de până la un an. Prevenția SIDS este, dimpotrivă, alăptarea frecventă și, de asemenea, somnul împreună, datorită căruia mama și bebelușul se sincronizează unul cu celălalt și astfel nu apar pauze respiratorii.

Dezvoltare defectuoasă a dinților

Opiniile privind dezvoltarea dinților (deformarea maxilarului, predispoziție mai mare la carii etc.) în timpul folosirii suzetei diferă foarte mult. Unii spun că folosirea până la șase luni sau până la un an este fără probleme, alții că chiar și până la trei ani. Astăzi există și suzete ortodontice, care au o formă diferită de cele clasice și care, se spune, nu ar trebui să provoace probleme. Opiniile medicilor stomatologi sunt diferite, așa că rămâne la latitudinea părinților dacă își asumă riscul unei dezvoltări defectuoase a dinților sau nu vor folosi deloc suzeta.

Copilul se obișnuiește cu obiectul, nu cu contactul cu părintele

Prin folosirea frecventă a suzetei, copilul devine dependent de ea și fără aceasta nu mai este capabil să adoarmă sau să se liniștească. Copilul învață astfel că nevoile lui sunt satisfăcute de lucruri și nu de oameni (părinți). La o vârstă mai mare poate apărea și dependența, de exemplu de țigări, sau probleme cu mâncatul excesiv.

Copilul trebuie să fie ascultat, nu redus la tăcere

Părinții asociază adesea plânsul cu suzeta. De îndată ce copilul plânge, chiar dacă a fost alăptat, schimbat și este la cald, atunci are nevoie de suzetă ca să se liniștească. Asta funcționează, desigur (dacă bebelușul acceptă suzeta), însă copilul este mai degrabă redus la tăcere decât să-i fie împlinite nevoile pentru care a început să plângă. Sugerea ca atare ajută fără îndoială bebelușul să se liniștească și ajută și în cazul durerii, însă suzeta nu înlocuiește nevoia de contact cu părintele sau nevoia de a plânge (dacă, de exemplu, copilul este suprastimulat după toată ziua, are nevoie să plângă seara ca să se descarce și să nu acumuleze în el). Mai degrabă decât să folosească suzeta, părintele ar trebui să caute motivele plânsului și apoi să le rezolve în alt mod decât oferind suzeta.

Când este potrivit să dai suzeta?

În cazul în care copilul începe să își sugă degetul mare chiar și în situații în care nu îi putem da sânul (de exemplu, în mașină sau în cărucior), atunci este potrivit să-i dăm mai bine o suzetă, pentru că degetul mare nu i-l putem lua mai târziu și cu greu îl putem dezvăța de suptul lui.

Cum rezolvi fără suzetă

Alăptați copilul la cerere, uneori poate părea că vrea să stea la sân non-stop (fie că îi este foame, sete, se plictisește, îl dor dințișorii care cresc, îl doare burtica sau este într-o stare de disconfort), în acest caz oferiți-i asta, îmbrățișați-l mult și fiți în contact, ajutoare excelente vă vor fi o eșarfă de purtare și un sistem de purtat bebelușul. Nu uitați că în jurul perioadelor de 3 săptămâni, 6 săptămâni, 9 săptămâni, 3 luni, 6 luni și 9 luni copiii trec prin salturi de creștere și au nevoie de alăptări mai dese, ca să-și crească lactația pentru zilele următoare. În același timp sunt mai plângăcioși, au nevoie de mai mult contact, dorm mai puțin și iau mai repede în greutate. Este ceva complet firesc, iar suzeta în acest caz nu face decât să înrăutățească situația.

Plânsul nu înseamnă neapărat doar burtică dureroasă, de aceea nu dați imediat tot felul de preparate pentru colici și încercați să observați când este copilul neliniștit și care ar putea fi motivul. Uneori este suficient să schimbați vitamina D cu altă marcă sau să reacționați la primele semne de oboseală, ca bebelușul să nu plângă din cauza suprasolicitării.

Dacă bebelușul plânge în fiecare zi seara, la aceeași oră, și știți că nu îl doare burtica, atunci lăsați-l să plângă în brațele voastre - prin plâns procesează experiențele din întreaga zi, iar datorită brațelor voastre va fi într-un mediu sigur, unde își poate permite să-și elibereze emoțiile.

Poate că, citind acest articol, vă stau părul în cap de groază, pentru că nu vă puteți imagina viața alături de bebeluș fără suzetă și aceasta vă amenință starea de bine psihică și fizică. Există situații în care suzeta poate ajuta foarte mult, dar nu ar trebui să se exagereze cu ea - de exemplu atunci când copilul plânge în mașină sau când bebelușul plânge în cărucior. Totuși, chiar și în aceste cazuri copilul ne transmite nemulțumirea sa, pe care ar trebui să o privim și dintr-un alt unghi.

Orice ați decide, fără suzetă unele situații cu bebelușul vor fi probabil mai solicitante, însă nu va trebui să rezolvați apoi renunțarea la suzetă, care în final poate fi chiar mai dificilă.