Semne de oboseală la bebeluși

În prima lună după naștere, bebelușii dorm aproape toată ziua și nu este atât de solicitant să-i adormi. De cele mai multe ori adorm la alăptare, când îi mângâiem pe căpșor, datorită zgomotului alb sau pur și simplu își închid ochii când sunt obosiți. În lunile următoare, perioada în care nu dorm se prelungește și încep să dea semne de oboseală, care ne semnalează că e timpul să meargă la somn și să-i ajutăm să adoarmă. Care sunt cele mai frecvente semne de oboseală și ce facem când le trecem cu vederea și copilul devine suprasolicitat?

Semne obișnuite de oboseală la bebeluși

La un bebeluș pot apărea doar unele semne sau mai multe, care se succed treptat. Cel mai des este vorba despre:

• căscat,
• sprâncene înroșite,
• frecarea ochișorilor,
• trasul de urechiușe,
• privire fixă,
• evitarea contactului vizual,
• mormăit,
• pierderea interesului pentru jucării,
• plâns.

Ferestrele de veghe la bebeluși

Unii copii pot fi deja suprasolicitați conform semnelor de oboseală descrise mai sus sau poate că nu manifestă deloc niciun semn. În acest caz este bine să urmărim ferestrele de veghe, adică perioada de la trezire până la următorul somn și să-l culcăm pe copil în acest interval. Ferestrele de veghe se prelungesc odată cu vârsta, așa că trebuie să fim în fiecare lună atenți, ca să nu încercăm să adormim un copil care încă nu este obosit.

Atenție la suprasolicitarea copilului

Nu o dată, fiecărui părinte i s-a întâmplat să nu reușească să culce copilul la timp și acesta să se fi suprasolicitat. Este o situație foarte neplăcută atât pentru copil, cât și pentru părinte. Copilul nu poate fi liniștit, iar părintele poate începe să-și piardă controlul asupra situației. Un copil suprasolicitat se recunoaște după:

• plâns care nu poate fi calmat - copilul de obicei adoarme abia după ce încetează să plângă, însă somnul nu va fi la fel de odihnitor ca dacă ar fi adormit la timp;
• copilul are dificultăți să adoarmă, sau adoarme, dar imediat se trezește din nou și îl culcați iar;
• copilul este, dimpotrivă, hiperactiv și nu se poate liniști;
• nu poate fi lăsat din brațe, altfel plânge imediat.

Unui copil suprasolicitat îi poate ajuta zgomotul alb, un mediu întunecat (ca să nu fie prea multă stimulare), contactul cu părintele (fular sau marsupiu), alăptarea, un părinte calm, care să reziste acestui plâns uneori chiar nesfârșit.

Somnul poate fi, la unii copii, într-adevăr o alchimie. Sunt copii care adorm sub sală de joacă sau în timp ce mănâncă, alții au nevoie de multă liniștire, de senzația de siguranță și de ajutor ca să închidă ochișorii. Ar putea părea că este mai ușor cu copiii care adorm singuri, dar nu sunt mulți astfel de copii sau adorm așa doar o perioadă, până când somnul li se dezvoltă și se schimbă. Este firesc că copiii au nevoie de ajutorul nostru, iar de noi depinde să li-l oferim în primii câțiva ani, pentru că mai târziu nu vor mai avea nevoie de noi lângă pat seara și ne-ar putea părea rău.

Nu putem opri timpul, dar putem schimba felul în care ne raportăm la copiii noștri. Vă dorim adormiri liniștite ale copiilor voștri, iar când, din întâmplare, nu reușește de fiecare dată, nu vă pierdeți speranța, așa ni se întâmplă tuturor.