De ce să nu folosiți un premergător pentru primii pași

Premergătoare există în număr foarte mare pe piața noastră, iar mulți părinți, din păcate, nici nu se opresc să se gândească faptul că ar putea face mai mult rău decât bine bebelușului lor, în loc să îl ajute cu primii pași. De ce nu recomandăm premergătoarele ca ajutor potrivit pentru copii?

Ce este un premergător?

Este un ajutor care, după spusele producătorilor, ar trebui să ajute copilul să meargă. Ar trebui să învețe să meargă datorită lui și chiar mai devreme decât fără premergător. Astăzi există pe piață și așa-numitele premergătoare multifuncționale. Așadar, pe lângă „sprijinul” pentru mers, ele pot fi folosite și ca scaune de masă sau ca mese de joacă cu diverse activități. Din punct de vedere al marketingului, arată ca un lucru grozav, însă în final copilul nu va ști ce să facă cu acest obiect și îi va crea confuzie. Ideal este să existe întotdeauna un ajutor pentru o activitate concretă, astfel încât copilul să poată exersa și să se concentreze doar pe acea singură activitate.

De ce, atunci, să nu folosim premergătorul?

În mod clar pentru că nu îl ajută pe copil să meargă mai repede. Pentru ca un copil să poată merge singur, este necesar să aibă întăriți toți mușchii necesari ai corpului. Iar premergătorul nu ajută deloc la asta. Dimpotrivă, copilul nu activează acești mușchi și îi suprasolicită pe alții. În plus, există riscul ca micuțul să aibă probleme cu dezvoltarea șoldurilor, deoarece poziția picioarelor în premergător nu este corectă.

Părinții sau prietenii vă pot argumenta că au folosit premergătorul și că nu a avut niciun efect negativ asupra corpului. Din păcate, asta se poate vedea abia după câțiva ani și nimeni nu va mai pune atunci vina pe premergător. Pot apărea probleme precum durerile de spate, migrenele sau chiar picioarele plate.

Ce să folosim în locul premergătorului?

Nimic. Copilul pur și simplu va descoperi singur. Nici ținerea de mânuțe nu ar trebui să fie foarte frecventă, pentru că nu grăbește dezvoltarea. Încă de la naștere, bebelușii învață prin imitație și sunt curioși din fire, așa că vor să facă progrese și să descopere lucruri noi, mișcări noi, vor să învețe ceea ce știu părinții. Încep cu ridicarea capului, prima ridicare în poziție verticală, a doua ridicare în poziție verticală etc., până reușesc să se sprijine pe ambele tălpi. Apoi vor să ajungă la obiectele din jur, așa că încep să se țină de mobilă și să se deplaseze pe lângă ea. Astfel își întăresc din nou toți mușchii necesari și abia când se vor simți siguri, vor porni fără să se mai țină de ceva. La fiecare copil durează o perioadă diferită și nu ar trebui să îi grăbim. Totul are timpul lui; unii copii încep să meargă singuri chiar înainte de primul lor aniversar, alții se încumetă abia pe la un an și jumătate. Ambele variante sunt în regulă.

Poate invidiați vecina de alături că băiețelul ei, Păvel, merge de mult timp, iar Ana a dumneavoastră abia se târăște în patru labe. Dacă însă Ana trece corect și treptat prin dezvoltarea psihomotorie, atunci este în regulă și are nevoie de mai mult timp ca să se ridice și să facă primii pași. Este posibil ca Păvel să nu vorbească încă la trei ani, în timp ce Ana va alerga de mult și va ști singură toate poeziile.

Așadar, nu vă mai bateți prea mult capul cu asta și dați-i timp. Iar dacă cineva vă va oferi un premergător, fie ca dar, fie pentru că ar vrea să vi-l lase după copiii săi, refuzați cu zâmbetul pe buze. Și dacă totuși aveți un premergător, atunci dați-l mai departe.