De ce nu vrea copilul să doarmă în pătuț

Adormirea copiilor este pentru mulți părinți un subiect important. Sunt copii pe care îi poți pune în pătuț, le pornești deasupra capului un carusel cu melodii, le dai suzeta în gură, pleci și adorm singuri. Dar sunt mult mai mulți copii care sunt altfel, le ia mai mult timp, au nevoie de mai mult contact și, pur și simplu, nu se împrietenesc cu pătuțul. Care sunt motivele pentru care copiii nu vor să doarmă în pătuț și ce e de făcut?

Motive posibile și cum le poți rezolva

• Reflux - bebelușii cu reflux dorm mai bine în poziție verticală, când sunt ținuți de părinte pe umăr, iar de îndată ce sunt puși în pătuț, se trezesc imediat. Din păcate, această poziție le provoacă reflux, ceea ce le este neplăcut. Ziua se poate rezolva prin purtarea în wrap/port-bebe. Pentru somnul de noapte ajută reglarea înclinației pătuțului astfel încât capul să fie mai sus decât picioarele. Dar nu prea mult, ca bebelușul să nu alunece în jos în pătuț. Salteaua poate fi sprijinită cu cărți sau cu un panou special în formă de pană.
• Problemă la coloana cervicală - la naștere s-ar fi putut produce o blocare la nivelul coloanei cervicale, iar bebelușii au apoi dificultăți să stea liniștiți întinși pe spate; cel mai mult le place în brațele părintelui sau în wrap/port-bebe. În acest caz, este ideal să mergeți la un fizioterapeut sau la osteodinamică, eventual și la terapie craniosacrală, pentru a elimina blocajul. 
• Anxietate de separare - copiii în jur de 8-12 luni au așa-numita anxietate de separare, când nu reușesc să suporte despărțirea de mămică, fie ziua, în stare de veghe, fie la adormirea de seară. Anxietatea de separare poate apărea și mai târziu, la vârsta de 1,5-2,5 ani. În această perioadă puteți exersa doar despărțiri scurte, în care copilul va ști că vă întoarceți (plecatul la toaletă, în camera alăturată, jocul de-a v-ați ascunselea etc.) Pentru somn, este potrivit să stați lângă copil până adoarme; îl puteți adormi în patul mare și apoi îl mutați sau îl puteți lua temporar în pat și să dormiți cu toții împreună. 
• Emoții negative asociate cu pătuțul - copilul se poate trezi noaptea, de exemplu din cauza terorilor nocturne, sau poate avea vise urâte și s-ar putea să nu-i fie confortabil să fie singur în pătuț. Pentru asta ajută cu siguranță somnul împreună, fie în patul mare, fie cu pătuțul alăturat, fără laterală, lipit de patul mare.
• Dentiție - pentru copii este mai confortabil să doarmă în poziție verticală, pentru că îi dor mai puțin dinții. În perioada apariției dinților, copiii adorm cel mai bine în brațe, cu capul pe umăr, în wrap sau în port-bebe. Pentru dinți puteți încerca diverse geluri sau homeopate, masajul gingiilor, inele de dentiție răcoritoare, alăptări mai dese. Pentru somnul de noapte ajută somnul împreună, datorită căruia copilul adoarme mai repede, chiar dacă se va trezi mai des. 

Somnul împreună

Dacă pe copil nu îl deranjează o problemă fizică, din cauza căreia nu vrea să fie pus în pătuț, atunci cea mai bună soluție pentru toată lumea este somnul împreună. Este cel mai natural lucru, pe care noi, ca singurele mamifere, îl refuzăm. 

Mulți părinți se tem că își vor strivi copilul în somn, dar asta nu se întâmplă datorită instinctelor parentale. Poate că în primele câteva nopți nu veți dormi chiar comod, pentru că veți tot căuta poziția potrivită pentru somn, dar veți vedea că împreună vă va ieși. 

Somnul împreună are multe avantaje, precum alăptarea de noapte mai comodă, copilul se armonizează cu respirația mamei și nu uită să respire (prevenirea SIDS), iar mama de obicei nu se trezește complet și astfel are un somn mai odihnitor. 

Dacă vă atrage somnul împreună, luați un pat mai mare, ca să încăpeți cu toții, și montați pe el apărători, datorită cărora copilul va fi în siguranță și voi veți putea dormi liniștiți. Alternativ, împingeți pătuțul fără laterală lângă patul vostru și, ori de câte ori copilul va avea nevoie de voi, va ajunge la voi rapid și fără probleme.

Când nu vreți să dormiți împreună în același pat

Unii părinți nu sunt fani ai somnului împreună, dorm ușor și au nevoie de spațiul lor, se tem că nu vor mai putea scoate copilul din pat (paradoxal, apoi copiii mai mari merg la părinți în pat tocmai pentru că le lipsește acel contact) etc. Ce puteți încerca, deci:

• Să puneți copilul să doarmă și în timpul zilei în pătuț, ca să se joace acolo și să se simtă în siguranță.
• Țineți pătuțul în dormitor sau lipit, fără laterală, de patul matrimonial, ca să nu se simtă copilul singur. Este tot somn împreună, dar nu perturbă spațiul patului matrimonial. 
• Pentru copiii mai mari puteți cumpăra deja un pat mai mare și să-l lipiți de patul matrimonial sau să-l lăsați puțin mai departe, astfel încât părintele și copilul să poată ajunge unul la altul și, dacă e nevoie, să se poată ține de mână. 

Cea mai importantă este încercarea treptată a mutării, fără să forțați lucrurile, iar dacă nu merge, să acceptați pur și simplu asta, pentru că adesea tocmai acest lucru ajută cel mai mult și încep să apară schimbările de la sine. Copiii simt că părinții sunt tensionați, că sunt nervoși și atunci nu vor să-i mai lase să plece de lângă ei. 

Bucurați-vă de momentele petrecute împreună, chiar dacă poate părea că nu se va termina niciodată, dar credeți că fiecare copil ajunge la maturitatea de a deveni independent și veți privi cu drag, din amintiri, la adormitul împreună și la îmbrățișările din pat.