Cum să dezveți copilul de scutece

Fie că folosiți scutece de unică folosință, scutece din pânză sau practicați cu micuțul vostru metoda de comunicare fără scutec, va veni într-o zi momentul în care vă veți gândi la renunțarea la scutece. Nu există un ghid universal, fiecare copil începe să meargă mai devreme sau mai târziu, să vorbească mai devreme sau mai târziu și va renunța la scutec doar când va fi pregătit. Care sunt, așadar, metodele de renunțare la scutece și când ar trebui să începeți? 

Când să renunțați la scutece

Momentul în care să începeți renunțarea la scutece este foarte individual. Unii încep să așeze copilul pe oliță imediat ce poate sta singur în șezut, alții așteaptă până când copilul cere singur. Nu există o vârstă potrivită, valabilă pentru toți. Depinde și de metoda pe care o alegeți pentru renunțarea la scutece. Ceea ce este însă sigur este că, dacă nu va vrea copilul, puteți să stați și în cap și tot nu va renunța la scutece. 

Copiii sunt de obicei pregătiți pentru renunțarea la scutece dacă încep să urineze în timpul zilei mai puțin des, dar în cantități mai mari. Și de asemenea dacă, pentru a-și face nevoile, pleacă în altă cameră sau puțin mai departe de voi. Asta înseamnă că își conștientizează nevoia. Unii vă și anunță după ce au făcut. 

Metode de renunțare la scutece

Așezarea pe oliță

Această metodă este deja cunoscută de bunicile noastre și o practică și multe mame și astăzi. Dezavantajul așezării pe oliță este că necesită timp pe parcursul zilei și, de obicei, durează mult în total. Îl întrebați mereu pe copil dacă nu îl scapă pipi și încercați să-l țineți pe oliță „cu orice preț”, până înțelege. Problema acestei metode este că copilul învață să facă pipi la oliță la comanda/semnalul părintelui și nu leagă asta de nevoia lui reală. De asemenea, după ceva timp, copilul poate să ignore fraza „nu te scapă pipi?” și vă va ignora. 

Metoda indiană sau cum să renunți la scutece în 7 zile

Mai rapidă este așa-numita metodă indiană, care promite renunțarea la scutece într-o săptămână și constă în faptul că, în jurul vârstei de doi ani, îi luați scutecele de pe o zi pe alta (pentru somnul de noapte și ziua se păstrează). Renunțarea la scutece durează apoi aproximativ una până la două săptămâni. În această perioadă, mai ales în primele câteva zile, se recomandă un ritm mai liniștit, fără vizite și ieșiri mai lungi, ca să vă puteți adapta la semnalele copilului și să nu trebuiască să schimbați atât de des hainele ude afară. Trebuie să contați pe faptul că vor apărea accidente până când copilul va înțelege la ce folosește olița. Este important să vă înarmați cu răbdare și să vă decideți ferm pentru această metodă, ca să nu-l derutați apoi pe copil când îi puneți iar scutecele la loc.

Să-l lăsați pe copil să decidă

Această metodă poate întâmpina reacții negative din partea celor din jur, pentru că a-l lăsa pe copil să decidă poate dura mult. Avantajul acestei metode este simplitatea ei. Pur și simplu nu vă mai ocupați de pusul pe oliță, nu îi luați copilului scutecele, așteptați până spune singur că nu mai vrea scutece și va merge la oliță sau direct la toaletă. Din experiența mamelor, asta se întâmplă apoi de pe o zi pe alta și chiar direct fără scutec noaptea. Această renunțare de sine stătătoare la scutece are loc de obicei pe la 2,5-3 ani ai copilului. 

Dacă decideți să-l lăsați pe copil să hotărască, asta nu înseamnă că nu îl familiarizați cu olița mai devreme. Se poate juca cu olița, se poate așeza pe ea, poate pune plușuri pe ea, pur și simplu orice, doar că nu îl forțați, îi explicați și așteptați. Bunicilor și bunicilor nu le va plăcea, cu siguranță, așa că pregătiți-vă pentru asta și explicați-le că este doar și numai treaba voastră.

Să încercați direct toaleta

Deoarece copiii învață prin imitație, poate că nu vor înțelege de ce ar trebui să facă pipi la oliță, când toți ceilalți fac asta la toaletă. Așadar, puteți cumpăra un capac adaptat pentru copii pentru toaletă și să încercați așa. Totuși, dacă copilul nu este pregătit să se despartă de scutec, nici capacul nu vă va ajuta. 

Cum să renunțați la scutece noaptea

Un capitol separat este renunțarea la scutece pe timpul nopții. Se poate întâmpla ca micuțul vostru să fie fără scutec ziua încă de la un an și jumătate, dar noaptea să îl poarte până la trei ani. Depinde de cât de profund doarme copilul vostru și dacă nevoia de a merge la toaletă sau la oliță îl poate trezi. Există copii care dorm atât de profund, încât nu se pot lipsi mult timp de scutecul de somn. 

Este important, cu siguranță, să nu îi dați copilului prea multe lichide înainte de culcare și să-l lăsați să urineze înainte să meargă la somn. Dacă are scutecul uscat după somnul de zi cel puțin o lună, atunci puteți încerca renunțarea la scutec pentru acest somn. Dacă reușește și luna următoare fără accident, atunci puteți încerca renunțarea și noaptea. Pregătiți-vă pentru faptul că, din când în când, pot apărea în continuare accidente, pentru care cu siguranță nu trebuie să-l pedepsiți pe copil. Accidentele apar adesea odată cu venirea unui frate sau a unei surori mai mici sau în perioade de tensiune în familie. Unii copii se pot uda noaptea încă la 5 ani și nu este nimic neobișnuit. 

Ajutor la renunțarea la scutece

La renunțarea la scutece, pe lângă oliță sau capacul de toaletă pentru copii, vă pot ajuta și următorii auxiliari:

• semnele pentru bebeluși - dacă încă nu vorbește, atunci vă pot ajuta semne precum „oliță”, „încă” și „gata”, cu care vă veți înțelege excelent în timpul învățării la oliță;
• chiloței de antrenament - la renunțarea la scutece ziua, mai ales când ieșiți afară;
• husă impermeabilă pentru pat - la renunțarea la scutece noaptea este un ajutor indispensabil.

Dacă sunteți deja în procesul de renunțare la scutece și nu merge prea bine sau tocmai începeți, încercați să nu puneți prea multă presiune pe copil și faceți liniștiți o pauză. Se poate întâmpla ca, imediat ce copilul nu mai simte presiune din partea părintelui, să renunțe singur la scutece în câteva zile sau săptămâni. Vă dorim mult succes și nu vă faceți griji, toți copiii învață asta până la urmă.